Afecțiunea parodontală pe înțelesul tuturor - partea I

Dr. Alin Alexandru Odor2 mai 20205 minute
Boala parodontală reprezintă o preocupare importantă a sănătății publice la nivel mondial și este printre cele mai frecvente afecțiuni cronice infecțioase întâlnite.Termenul de boală parodontală este frecvent atribuit atât gingivitelor cât și parodontitelor. Însă, nici implanturile nu sunt scutite de afecțiunea parodontală, aceasta din urmă purtând numele de periimplantită. Parodontologia este specializarea medicinii dentare ce se ocupă de tratamentul afecțiunilor parodontale. De asemenea, parodontologia este considerată centrul medicinii dentare, întrucât orice terapie protetică, ortodontică, implantară sau de reabilitare orală complexă, nu poate fi încununată de succes dacă afecțiunea parodontală este ignorată. În cadrul acestei specializări sunt cuprinse o serie de manopere ce aparțin competențelor medicului parodontolog, precum: chiuretajul în câmp închis și deschis, repoziționările gingivale, regenerarea țesuturilor moi (grefe de gingie) și osoase (adiții osoase), tratamentul periimplantitei și implicit inserarea de implanturi dentare.Una dintre cele mai mari provocări în medicina dentară este reprezentată de afecțiunea parodontală. Netratată, boala parodontală produce distrucții considerabile atât gingivale cât și osoase ducând la mobilități dentare și în cele din urmă la pierderea unităților dentare.Inițial afecțiunea parodontală se prezintă ca o ușoară gingivită unde bacteriile aerobe facultativ anaerobe prezente la nivelul marginii gingivale și în șanțul gingival eliberează o serie de substanțe ce induc inflamație acută. Stadiile avansate de boală parodontală (parodontită) sunt însoțite de semne clinice specifice precum: inflamarea mucoasei gingivale, sângerări gingivale, retracțiile gingivale, resorbția osului alveolar și afectarea ligamentelor parodontale rezultând formarea de pungi parodontale cu pierderea suportului parodontal.Singurul factor determinant al afecțiunii parodontale este placa bacteriană (factorul etiologic). Însă, există o serie de factori favorizanți care contribuie la formarea și instalarea afecțiunii parodontale:
  • Factori sistemici (ereditatea, tulburările endocrine, disfuncțiile sistemului imunitar, afecțiunile cardiace, hematologice, renale, factorii psihologici);
  • Factori locali (tartrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, edentația (lipsa dintelui), anomaliile dento-maxilare cu spațiere și înghesuire, lucrările protetice incorect adaptate, parafuncțiile, obiceiurile vicioase, factorii iatrogeni).
Unii dintre acești factori favorizanți locali pot contribui la formarea și aderarea plăcii bacteriene la nivelul șantului gingival într-o cantitate mărită. Putem sublinia faptul că în situația unui control eficient al plăcii bacteriene, o parte din factorii favorizanți pot fi înlesniți în avansarea afecțiunii parodontale.După cum a fost amintit anterior, factorul principal al bolii parodontale este placa bacteriană. Aceasta este reprezentată printr-o acumulare excesivă de bacterii, ce aderă de suprafețele dentare, dar și de alte zone din cavitatea bucală precum: mucoasa orală, suprafețele lucrărilor protetice, aparatelor ortodontice sau a implanturilor dentare. În lipsa unei igienizări zilnice corespunzătoare și amânarea igienizării profesionale în cabinet, placa bacteriană migrează subgingival slăbind stucturile de susținere ale dintelui.Este dovedit științific faptul că placa bacteriană subgingivala are în compoziție o multitudine de specii bacteriene parodontopatogene răspunzătoare de formele severe de afectare parodontală.Recomandările mediculuiÎn calitate de medic specialist în parodontologie, Dr. Alin Odor recomandă un control regulat de cel puțin două ori pe an, un periaj dentar de minim două ori pe zi și consultul de specialitate fără amânări la apariția primelor semne de:
  • Sângerare gingivală (la periaj, în timpul masticației sau spontan);
  • Inflamarea gingiei (gingii de culoare roșie, roșu-violaceu și edemațiată);
  • Retracția gingivală (expunerea rădăcinii dentare);
  • Mobilitatea dentară (mișcarea dinților);
  • Mirosul neplăcut al cavității bucale.